Cazul unei comunități rurale în care într-un sfert de secol nu s-a mai născut niciun copil reflectă criza demografică a Japoniei.
Kentaro Yokobori a venit pe lume acum șapte ani. El a fost primul nou-născut din satul Kawakami, situat în discrictul Sogio, după 25 de ani. Nașterea lui a fost ca un miracol pentru mulți săteni: oamenii erau atât de impresionați de acest eveniment rarisim, încât s-au perindat mai bine de o săptămână pe la casa proaspeților părinți, Miho și Hirohito, deși unii erau atât de bătrâni încât abia mai puteau să meargă.
"Vârstnicii
erau foarte fericiți să-l vadă, iar bătrânele care urcau cu greu scările, cu
bastonul, veneau să-mi ia copilul în brațe. Toți bătrânii îmi țineau cu rândul
copilul în brațe", a povestit Miho pentru CNN.
Într-un
sfert de secol scurs fără nicio naștere, populația satului s-a redus la mai
mult de jumătate, până la 1.150 de locuitori, de la 6.000 câți număra cu 40 de
ani în urmă. Principala cauză: tineretul a plecat, bătrânii au murit. Multe case au rămas părăsite, iar
unele au fost cotropite de vegetație, situație întâlnită și în România.
Kawakami
este doar una dintre micile localități părăsite de tinerii japonezi care
preferă viața la oraș. Peste 90% din populația Japoniei trăiește în zone
metropolitane precum Tokio, Osaka și Kyoto, toate legate între ele de
trenurile-glonț Shinkansen care sosesc la secundă.
Activități
importante, precum agricultura și exploatările forestiere, se confruntă cu o
penurie gravă de forță de muncă, iar situația e pe cale să se agraveze odată cu
îmbătrânirea populației. În 2022, numărul angajaților din agricultură și din
sectorul forestier a scăzut la 1,9 milioane, de la 2,25 milioane acum zece ani.
Decăderea
satului Kawakami este emblematică pentru o problemă care depășește aria
mediului rural din Japonia. Problema e că locuitorii din orașe nu mai fac
copii.
Statul japonez "aproape eșuat"
Îngrijorat
de datele demografice negative, premierul nipon Fumio Kishida a atras atenția
la începutul anului că țara se află "pe punctul de a nu-și mai putea
menține funcțiile sociale".
În
Japonia s-au înregistrat 799.728 de nașteri anul trecut. Este cel mai mic
număr, puțin peste jumătate din cele 1,5 milioane de nașteri din 1982. Rata
fertilității - numărul de nașteri raportat la numărul de femei - a scăzut la
1,3, departe cea de 2,1 necesară pentru menținerea populației la un nivel
stabil. Spre comparație, România are o rată a fertilității
de 1,81 și se află pe locul patru în Europa la acest capitol.
De
mai bine de zece ani, Japonia are un spor negativ al populației, adică numărul
deceselor îl depășește pe cel al nou-născuților. Iar în lipsa unui nivel
semnificativ al imigrației - străinii totalizau doar 2,2% din populație în
2021, potrivit guvernului japonez, comparativ cu 13,6% în SUA - există temeri
că țara va atinge un punct fără întoarcere. Acest punct critic este cel în care
numărul femeilor de vârstă fertilă este atât de redus, încât nu mai poate
inversa declinul populației.
În
aceste condiții, liderii din a treia cea mai mare economie a lumii au sarcina
deloc plăcută de a rezolva problema finanțării sistemului de pensii și de
sănătate pentru o populație tot mai îmbătrânită, pe fondul reducerii forței de
muncă.
Politicienii
și tehnocrații trebuie să înfrunte mai mulți adversari dificili, printre care:
·
stilul de viață din
mediul urban și programul lung de muncă care nu le permit japonezilor să-și
întemeieze familii.
·
costul ridicat al vieții
care face ca un copil să fie, pur și simplu, prea scump de întreținut pentru
mulți tineri.
·
tabuurile culturale care
persistă în privința fertilității și normele patriarhale care le împiedică pe
mame să revină la serviciu.
Pentru
tinerele japoneze, un copil echivalează cu retrogradarea socială. Multe dintre
femeile cu studii superioare din Japonia sunt limitate la roluri cu normă
parțială sau în sectorul vânzărilor cu amănuntul dacă reintră în forța de
muncă. În 2021, 39% din angajate lucrau part-time, comparativ cu 15% din
bărbați, potrivit OECD.
Autoritățile
din Tokio speră să rezolve această problemă, finanțând înghețarea ovulelor,
pentru ca femeile să poată rămâne însărcinate dacă decid să aibă un copil mai
târziu. Iar proaspeții părinți niponi primesc un bonus de câteva mii de dolari
pentru acoperirea costurilor medicale. Există o soluție și pentru cei care sunt
singuri - un serviciu de dating care folosește Inteligența Artificială,
finanțat cu bani de la stat.
Rămâne
de văzut dacă astfel de măsuri pot avea efect. Însă povestea satului Kawakami
arată ce se poate întâmpla când declinul demografic nu este împiedicat. Pe
lângă populația sa în continuă scădere, multe dintre meșteșugurile și
obiceiurile populare de aici sunt pe cale de dispariției.
Când
familia Yokobori s-a mutat în Kawakami, cu zece ani în urmă, nu știau că cei
mai mulți locuitori depășiseră mult vârsta pensionării. Cu timpul, cunoștințele
lor mai vârstnice s-au stins din viață. "Nu mai sunt destui oameni care să
păstreze satele, comunitățile, festivalurile și alte organizații și e imposibil
să mai faci asta acum. Cu cât cunosc mai bine oamenii, adică bătrânii, cu atât
mă întristez mai mult că trebuie să mă despart de ei", a spus Miho.
"Viața
merge înainte cu sau fără sat. În același timp, e foarte trist să vezi cum
dispar oamenii din jur", a adăugat ea.
Mai e o speranță
Deși
în ultimii ani eforturile Japoniei de a-și remedia problema demografică n-au
dat roade, există și o mică rază de speranță în povestea familiei Yokobori,
notează CNN. Nașterea lui Kentaro a fost neobișnuită nu doar pentru că satul
Kawakami o aștepta de 25 de ani, ci pentru că părinții lui s-au mutat la țară
de la oraș, o tendință care, ca și în România,
a început să atragă tot mai mulți tineri sătui de ritmul trepidant al vieții
citadine.
Unele
sondaje recente arată că tineri precum cuplul Yokobori sunt atrași de viața la
țară, de costul mai mic al vieții, de aerul curat și de stresul redus, factori
vitali în decizia de a avea copii. Potrivit unui studiu realizat pe un eșantion
de locuitori din Tokio, 34% din respondenți și-au arătat interesul pentru a se
muta la țară, în creștere cu 25,1% față de 2019. Și mai remarcabil, 44,9% din
tinerii de 20 de ani au spus că vor să părăseacă orașul.
Familia
Yokobori este convinsă că i-ar fi fost mult mai greu să aibă un copil dacă
locuiau în oraș. Decizia de a se muta a fost determinată de o tragedie
națională petrecută cu 12 ani în urmă. Pe 11 martie 2011, un cutremur violent a
declanșat un tsunami violent care a devastat coasta de est a Japoniei și a
provocat un incident nuclear la Fukushima. Miho lucra într-un birou din Tokio
atunci și își amintește cât de pierdută și neajutorată se simțea atunci în cel
mai mare oraș al țării.
"Toată
lumea era panicată, era ca la război, deși n-am trecut niciodată printr-un
război. Era ca și cum ai bani, dar nu poți să cumperi apă. Tot transportul era
închis, așa că nu-l puteam folosi. M-am simțit fără puteri", a povestit
ea.
Tragedia
i-a trezit pe Miho și Hirohito, care lucra ca designer grafic atunci.
"Lucrurile pe care mă bazam au devenit brusc nesigure și am simțit că de
fapt trăiesc într-un loc foarte instabil. Am simțit că trebuie să-mi asigur
singur un astfel de loc", a explicat el.
Așa
au găsit locul dintr-o zonă retrasă, în prefectura Nara, înconjurat de munți
semeți și presărat cu așezări mărunte, ascunse de-a lungul drumurilor
întortocheate, sub cedri falnici mai înalți decât majoritatea clădirilor. Au
renunțat la slujbele lor și s-au mutat într-o casă simplă. El a învățat
meșteșugul tâmplăriei și face butoaie de cedru pentru celebra băutură japoneză
sake, iar ea este casnică și are grijă de Kentaro, crește păsări și cultivă
legume.
Marea
întrebare, pentru satul Kawakami și pentru restul Japoniei, este dacă nașterea
lui Kentaro e un semn că vor veni vremuri mai bune sau doar un miracol într-o
decădere ce nu mai poate fi împiedicată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu